
-Fiul meu, e timpul sa mergem...
Omul L-a intrebat:
-De ce asa curand? Aveam atatea planuri...
-Imi pare rau, fiule! Dar...acum este momentul plecarii tale...
-Dar ce ai in valiza?
-Ceea ce ti-a apartinut!
-Ce mi-a apartinut? Vrei sa spui...lucrurile mele, hainele, banii?
-Imi pare rau, fiule...Dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau pamantului.
-Atunci...sunt amintitile mele?
-Imi pare rau,fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau timpului.
-Atunci...talentele mele?
- Imi pare rau, fiule, dar nici acestea nu ti-au apartinut. Apartineau circumstantelor.
-Atunci...prietenii mei...membrii familiei mele?
-Imi pare rau, fiule, dar nici ei nu ti-au apartinut. Apartineau drumului tau prin viata.
-Dar sotia si copiii mei?
-Imi pare rau, fiule, insa nici chiar ei nu-ti apartineau. Apartineau, inimii tale.
-Atunci...trupul meu?
-Nici acesta nu ti-a apartinut niciodata. Apartinea taranei.
-Atunci...e sufletul meu?
- Imi pare rau, fiule, dar sufletul...sufletul nu ti-a apartinut niciodata. Sufletul tau imi apartinea Mie.
Disperat, omul smulse valiza din mana lui Dumnezeu si o deschise.
Era goala!!!
Cu o lacrima de dezamagire, omul Il intreba pe Dumnezeu:
-Nu am avut niciodata nimic?
-Ba da, fiule...
-Fiecare din momentele pe care le-ai trait au fost numai si numai ale tale...
Deci, ia aminte:
Viata reprezinta doar momente. Momente care sunt numai ale tale. Bucura-te din plin de ele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu