miercuri, 16 februarie 2011
"Incat" absolut..
Se iubesc atat de mult incat se urasc sau se urasc atat de mult incat se iubesc...poate pentru ca nu castiga niciunul. E ceva mai presus de orgoliul mizerabil al fiecaruia, sunt catusele libertatii. Libertatea, poate fi si ea o condamnare atunci cand vrei sa te refugiezi in captivitate, ca goana dupa starea originara a unui evoluat ignorant care se caieste. Sunt la fel exact atunci cand trebuie si sunt diferiti in restul timpului. Probabil, cea mai imprevizibila simbioza umana pe care am intalnit-o. E suficient sa parcurgi distanta de la ochii lui la ochii ei ca sa realizezi ca desi nu se privesc, e ceva in privirea fiecaruia, care-l cauta pe celalalt... ca atunci cand stii carui loc apartii, dar vrei sa incerci sa te minti ca sa nu te sperie. Amandoi iubesc libertatea, poate mai mult decat pe celalalt, dar se privesc reciproc nu ca pe un obiect de care sau caruia ii apartine unul altuia, ci ca pe doua entitati libere numai prin faptul ca se pot intrebuinta de mintea sau corpul celuilalt. Unul gandeste si celalalt spune, unul spune si celalalt e singurul care intelege, unul minte si celalalt isi da seama. Nu se pot pacali, pentru ca sunt facuti din acelasi aluat, dar incearca, de dragul unei reprezentatii de zile mari la care nu se vand bilete. Nu se pot stapani, nici nu se pot domina; nu se pot dezamagi si nici surprinde, pentru ca cel mai misterios ceva ce mi-a fost dat sa vad nu-i tine departe prea mult timp si o face cu o asemenea precizie incat si magnetii le poarta invidie tacita. E atata dorinta la mijloc incat devin amnezici, atata necesitate incat ii alarmeaza, atata obisnuinta si noutate incat raman ca o busola stricata. Doua creiere conectate atat de armonios incat ma duc cu gandul la un atriu si un ventricul si nu ii leaga un cordon ombilical, ci o artera intelectuala prematura si precoce. Atata pseudoexagerare incat ai crede ca bat campii. Atat de sincera incat si eu ma tem sa nu aberez. Nu vor sfarsi decat distrugandu-se unul pe celalalt, consumandu-se unul pe celalalt, poate chiar devorandu-se... dar macar o fac dintr-un sentiment nobil si, spre deosebire de cei mai multi, macar o fac cu stil...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu