"Incat" absolut..

Se iubesc atat de mult incat se urasc sau se urasc atat de mult incat se iubesc...poate pentru ca nu castiga niciunul. E ceva mai presus de orgoliul mizerabil al fiecaruia, sunt catusele libertatii. Libertatea, poate fi si ea o condamnare atunci cand vrei sa te refugiezi in captivitate, ca goana dupa starea originara a unui evoluat ignorant care se caieste. Sunt la fel exact atunci cand trebuie si sunt diferiti in restul timpului. Probabil, cea mai imprevizibila simbioza umana pe care am intalnit-o. E suficient sa parcurgi distanta de la ochii lui la ochii ei ca sa realizezi ca desi nu se privesc, e ceva in privirea fiecaruia, care-l cauta pe celalalt... ca atunci cand stii carui loc apartii, dar vrei sa incerci sa te minti ca sa nu te sperie. Amandoi iubesc libertatea, poate mai mult decat pe celalalt, dar se privesc reciproc nu ca pe un obiect de care sau caruia ii apartine unul altuia, ci ca pe doua entitati libere numai prin faptul ca se pot intrebuinta de mintea sau corpul celuilalt. Unul gandeste si celalalt spune, unul spune si celalalt e singurul care intelege, unul minte si celalalt isi da seama. Nu se pot pacali, pentru ca sunt facuti din acelasi aluat, dar incearca, de dragul unei reprezentatii de zile mari la care nu se vand bilete. Nu se pot stapani, nici nu se pot domina; nu se pot dezamagi si nici surprinde, pentru ca cel mai misterios ceva ce mi-a fost dat sa vad nu-i tine departe prea mult timp si o face cu o asemenea precizie incat si magnetii le poarta invidie tacita. E atata dorinta la mijloc incat devin amnezici, atata necesitate incat ii alarmeaza, atata obisnuinta si noutate incat raman ca o busola stricata. Doua creiere conectate atat de armonios incat ma duc cu gandul la un atriu si un ventricul si nu ii leaga un cordon ombilical, ci o artera intelectuala prematura si precoce. Atata pseudoexagerare incat ai crede ca bat campii. Atat de sincera incat si eu ma tem sa nu aberez. Nu vor sfarsi decat distrugandu-se unul pe celalalt, consumandu-se unul pe celalalt, poate chiar devorandu-se... dar macar o fac dintr-un sentiment nobil si, spre deosebire de cei mai multi, macar o fac cu stil...

Am invatat ca moartea nu alege,ci fura suflete,indiferent daca oamenii cred ca misiunea unora pe pamant nu ar trebui sa se incheie niciodata

Trebuie sa treaca ceva timp ,pana realizezi ca cineva drag a plecat pentru totdeauna de langa tine.Insa greselile le realizezi imediat.Prea putin timp petrecut impreuna,prea putine poze,prea putine cuvinte dragi,prea putine vizite.Lacrimile nu sunt de ajuns sa compenseze toate astea,si nimic nu va fi de ajuns.O tacere dureroasa,apasatoare s-a lasat asupra casei,dar voi spune in continuare ca voi merge " la tataie".

Pentru tot ce ai facut pentru noi,iti voi ramane vesnic recunoscator

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.



As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica



As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!



Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.



Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...



Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.



Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii.. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.



Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.



Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.



Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.



Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.



Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

A fost nevoie de ceva timp,pentru a scrie din nou pe blog.Motive? Au fost destule,dar nu de ajuns de mentionat.Nici macar trecerea in noul deceniu,nici macar faptul ca a mai trecut un an din viata.

De ce scriu ? Scriu ,pentru ca poate este unicul fel ,in afara de lacrimi,de a arata dupa 6 luni, e inca greu sa accept ca "in nemernicia noastra" nu am fost destul de recunoscatori fata de el,cat a fost aici,cu noi.

Noi nu stim in zilele noastre,ce nenorocire ne pregateste destinul.Viata este cea mai mare bogatie care ne-a fost oferita.Este bine sa fim mai recunoscatori pentru ce avem,sa fim mai atenti cu cei din jur,sa oferim mai multa compasiune,sa cerem mai putine bunuri materiale.

LINISTE .... SPECTACOLUL NU S-A TERMINAT ,mai devreme sau mai tarziu ,toti vom primi bilet la premiera

O poveste de sarbatori

Un baietel de culoare a vazut un vanzator de baloane la
un colt de strada. Ochii lui straluceau in timp ce se uita
lung la baloanele colorate diferit - rosu, albastru, alb,
negru, galben.....


Batranul vanzator l-a vazut pe baiat ca ezita, apoi luindu-si
inima in dinti acesta s-a apropiat.


"Spuneti-mi domnule," a zis baiatul, "Baloanele negre pot
sa zboare la fel de sus ca celelalte?"


Batranul a simtit cum o lacrima ii umezeste ochii. L-a ridicat
pe baiat, l-a asezat pe genunchi si i-a spus, "Priveste."


A dat drumul la toate baloanele. Acestea au inceput sa urce
tot mai sus pana cand au disparut.


"Ai vazut asta?" l-a intrebat vanzatorul de baloane.


"Da," a spus baiatul.


"Au zburat baloanele negre la fel de sus ca si celelalte?"


"Da, domnule, au zburat."


"Vezi tu baiete, baloanele sunt ca si oamenii. Cel mai
important lucru nu este culoarea, sau cum arata pe-afara.
Nu, lucrul cel mai important ESTE CUM ESTI PE DINAUNTRU"


"Ceea ce conteaza in viata este CUM ESTI PE DINAUNTRU"

La Multi Ani!

Ceea ce-ti apartine

Un om a murit subit...Deodata...L-a vazut pe Dumnezeu apropriindu-se de el cu o valiza in mana.
-Fiul meu, e timpul sa mergem...
Omul L-a intrebat:
-De ce asa curand? Aveam atatea planuri...
-Imi pare rau, fiule! Dar...acum este momentul plecarii tale...
-Dar ce ai in valiza?
-Ceea ce ti-a apartinut!
-Ce mi-a apartinut? Vrei sa spui...lucrurile mele, hainele, banii?
-Imi pare rau, fiule...Dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau pamantului.
-Atunci...sunt amintitile mele?
-Imi pare rau,fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau timpului.
-Atunci...talentele mele?
- Imi pare rau, fiule, dar nici acestea nu ti-au apartinut. Apartineau circumstantelor.
-Atunci...prietenii mei...membrii familiei mele?
-Imi pare rau, fiule, dar nici ei nu ti-au apartinut. Apartineau drumului tau prin viata.
-Dar sotia si copiii mei?
-Imi pare rau, fiule, insa nici chiar ei nu-ti apartineau. Apartineau, inimii tale.
-Atunci...trupul meu?
-Nici acesta nu ti-a apartinut niciodata. Apartinea taranei.
-Atunci...e sufletul meu?
- Imi pare rau, fiule, dar sufletul...sufletul nu ti-a apartinut niciodata. Sufletul tau imi apartinea Mie.

Disperat, omul smulse valiza din mana lui Dumnezeu si o deschise.
Era goala!!!
Cu o lacrima de dezamagire, omul Il intreba pe Dumnezeu:
-Nu am avut niciodata nimic?
-Ba da, fiule...
-Fiecare din momentele pe care le-ai trait au fost numai si numai ale tale...

Deci, ia aminte:

Viata reprezinta doar momente. Momente care sunt numai ale tale. Bucura-te din plin de ele!

Ramas bun Dinica

A murit Gheorghe Dinica..

Se spune in viata ca de ce iti este frica,de aceea nu scapi.Cand am aflat ca Gheorghe Dinica este internat in spital,mi-a fost frica nu voi apuca sa il vad pe scena.Se pare ca Dumnezeu si-a amintit de el mai devreme decat mi-as fi dorit.

Pacat ca lumea isi aduce aminte doar acum de tine..Pacat ca nimeni nu vorbeste marii oameni pe care ii avem,ci doar de surori ,soferi si posete.Pacat ca traim intr-o tara in care valorile sunt aruncate si uitate intr-un colt, iar nonvalorile sunt pe prima pagina in toate ziarele.PACAT....RUSINE...DISPRET.La fel cum ziceai si tu : "Oameni sunt putini,restul e populatie"

Voi ramane mereu cu regretul ca nu te-am putut vedea acolo unde te simteai cel mai bine...si nu stiu cum voi putea rascumpara asta.Dar stiu sigur ca te voi vedea odata si odata..acolo unde acum iti faci datoria de "maturator de praf de stele"

Bunul Dumnezeu sa te odihneasca in pace

Ramas bun Gheorghe Dinica